what a profusion
nu stiu ce se intampla, dar azi-noapte stiu sigur ce se imtampla, pe lumea cealala. am visat ca ne pregateam cu totii (Bob era infruntea batalionului) sa trecem o oarecare granita (oceanica, probabil) incarcati cu arme. ba chiar cu un fel de tanc, caruia ii vazusem descrierea pe un site. avea o platforma suport (!), si doua etaje de munitie. insa la granita, exact, adica, inainte de a intra in … ocean, de partea cealalta, iata ca ne prinde politia (vamala! ce surpriza), care nu doar ne dezbraca (si ne descalta, ca pe mine anul asta, pe aeroport, mare umilinta), ci ne deschide si comorile, dupa care ne anunta, pe un ton amical, ca ne vom petrece multe si variate zile de acum incolo in puscarie, dar ca nu ne vom plictisi, avandu-ne unii pe altii. ce supliciu mai mare decat sa imparti camerele alea mizerabile si zilele, de acum, din ce in ce mai lungi, cu cei mai apropriati oameni. de urat, ajungi oricum sa-i urasti, asa ca de ce sa fie cei la care tii?
Comments
2 Responses to “what a profusion”
Leave a Reply
Alo, povestitoru’! Pai ce faci, domne’? Ne lashi asha cu ochii in soare? Si tancu’ ala e crochiu sau ce? Baga niste detalii acolo: ampatament, turlela rotativa, data primei inscrieri in circulatzie, inlesneshte-ne reprezentarea, ca asha.. A moins qu’il ne s’agisse da “tanc racire lapte”
cum sa nu te descaltze, draga mea, daca tu ai plecat la 30 septembrie incaltzata cu cizme